Ți-e frică. Simt asta. Simt atât de mult, încât și mie mi-e frică. Scapă de asta, adică scapă-mă.
Cu ce te ajută frica, neliniștea, agitația. Te ajută? Pe mine nu și tocmai asta e și problema. M-ai adus aici și nu mă ajuți. Cum vine asta? Încerci să-mi spui că de fapt eu te-am făcut așa, iar eu cred opusul.
Nu am cum să accept asta, deși cred că ai dreptate. Cu ce ma ajută pe mine frica? De ce a apărut și de ce nu pleacă? Îmi spui că nu fac nimic, dar tu faci? Îmi răspunzi că depinzi de mine. Serios? Depinzi de mine? Uite, acum sunt și mai agitată, e vina ta! Doar a ta!
Într-un final am acceptat că subconștientul meu avea dreptate. Eu cream frica și nici măcar nu realizam. Acum înțeleg. Ce am de făcut? Poate ce-l mai greu pas, să o înving. Voi reuși, pentru că asta îmi doresc, să las frica deoparte și să o înlocuiesc cu liniștea. Da, liniștea e singura ce mă poate salva, echilibra.
M-am gândit să postez ceva în categoria #gânduriașternutepeohârtie. Ce crezi că fac în pauzele de la învățat? Scriu, pentru că mă relaxează, mă face să mă simt bine și am vrut să împărtășesc cu tine. Sper că ești bine și ne revedem curând! Stay tuned! ♥
P.S.: Am lipsit puțin din peisaj, iar până pe 17 februarie voi fi în continuare destul de absentă. Știi, sesiune…, dar după 17 te așteaptă noi articole, noi surprize și doar bună dispoziție! Mi-era tare dor de tine! ♥